LICEU MARE ÎNTR-UN ORAS MIC

Asa stateau lucrurile pe la jumatatea anilor '70, când se punea la cale una dintre numeroasele 'reforme' menite sa distruga calitatea învatamântului românesc. Fusese liceul teoretic - asa era denominatia pe atunci -, cu 2-3 clase paralele, deci cu o selectie foarte exigenta atât la nivelul elevilor, cât si al profesorilor. Cu un renume bine consolidat. Si, aici unde ne aflam noi, mai întâi o simpla scoala profesionala, apoi un liceu industrial, menite sa asigure forta de munca, în special în meseriile tinând de mecanica, prelucratori prin aschiere, pentru cele trei întreprinderi mamut din zona. Pe acest fond a venit ideea 'de sus de la partid', de unde veneau toate ideile, de se desfiinta liceele teoretice, pastrându-se doar câte unul în capitalele de judet. Drept urmare, liceul teoretic 'a fuzionat' cu grupul scolar industrial, nu fara dificultati. Dar a fost începutul unui drum interesant…

Am devenit astfel un liceu mamut, unul dintre cele mai mari din tara, cu câteva mii de elevi, cu clase paralele pâna pe la S sau T. Clasele erau si ele supra-aglomerate: 35-40 de elevi. În aceste conditii, lupta cea mare era pentru acea singura clasa 'de mate-fizica' la care era o performanta sa ajungi. Ba a fost si o perioada destul de lunga în care se aproba doar o jumatate de clasa. Închipuiti-va ce însemna într-un colectiv de 36 de elevi care faceau exact aceleasi materii (minus/plus practica - asta ar merita o poveste separata) aceasta discriminare. Pentru ca altfel nu existau diferente sensibile între ei. Si aveam si un criteriu de masurare a calitatii aproape infailibil. Caci, dincolo de numarul de elevi si de dotari - acceptabile pentru nivelul de atunci - liceul, desi nu avea nici un nume (si asta era interzis) îsi faurea un renume. În primul rând prin acei elevi care intrau la facultatile cu o concurenta sângeroasa: politehnica, medicina, drept, matematica, fizica, filologie, arhitectura, ASE samd. În conditiile unor examene care selectau din 10-20 de candidati pe un loc, elevii nostri intrau an de an la aceste facultati. Astazi îi gasim în tara si prin multe locuri din lume, în mari firme internationale, având doctorate si lucrând la nivel de performanta. Unul dintre scopurile aniversarii noastre este tocmai de a face 'un catalog' cu acesti oameni care sunt în fond, cum se spune azi, adevaratul brand al liceului nostru. Si de a face acest brand sa lucreze în favoarea viitoarelor generatii. Adica a bazei materiale si a calitatii umane a actului educativ.

Un liceu în fata caruia se goleau dimineata autobuzele cu sute de elevi veniti din toate colturile judetului. Si care concura fara complexe cu cele mai bune licee din judet la olimpiade, concursuri sportive sau artistice. Dar nu trebuie sa uitam nici o clipa pe miile de meseriasi care au învatat aici 'arte & meserie', cum zice un poet. Este greu pentru elevii de astazi sa-si imagineze de pilda ca aveam formatie de teatru a liceului, cor, cenaclu literar, echipe sportive diverse, echipa de dansuri samd. Care functionau, desigur, prin entuziasmul îngemanat al unor profesori si al multor elevi de-a lungul generatiilor.

De fapt, aniversarea noastra nu este îndreptata spre acest trecut neglijat pe care dorim sa-l recuperam. Ci mai degraba înspre viitor. Facem acum un necesar exercitiu de memorie, readucem în urbe niste oameni cu care ne mândrim pentru a arata ca exemplele, modelele sunt mai aproape de noi decât ne închipuim. Sigur, circumstantele de azi sunt cu totul altele. Fara sa bagam de seama aproape, s-a pierdut putin câte putin din acest blazon. Chiar daca si azi avem rezultate comparabile, dar parca scara de marime nu mai este aceeasi. Ceea ce ne propunem sa facem în cadrul acestei operatii de rebranding este sa reînnodam traditiile de munca la nivel de excelenta în cadrul liceului nostru. Pornim de la conditiile de studiu, de la baza materiala care este îmbatrânita si insuficienta. Dorim sa fim un liceu de excelenta si din acest punct de vedere.

Am fost un liceu foarte mare într-un oras mic. Orasul s-a micsorat (economic vorbind), liceul are si el din ce în ce mai putini elevi. Singura salvare este aceea de a face sa creasca exigenta si calitatea actului educativ pâna la a redeveni unul dintre cele mai bune licee ale judetului.

Nu putem porni de la alta baza decât aceste batalioane de fosti absolventi pentru a redeveni un liceu mare într-un oras mare prin potentialului sau uman. De aceea acest semicentenar si un pic nu este conceput doar ca un necesar act de rememorare, ci ca o strângere de rânduri pentru un atac decisiv asupra viitorului. Avem nevoie de toti absolventii nostri pentru a face din liceul Caragiale din Moreni o institutie de învatamânt pilot. Fiecare fost absolvent, indiferent de locul unde se afla acum si de cariera pe care o are, poate contribui la aceasta schimbare la fata. Ar fi si un exemplar act de solidaritate cetateneasca si unul de coeziune sufleteasca si sociala. Ne-am recapata încrederea în noi însine! Va asteptam!

Director,

Prof. Chisulescu Gabriel